UnCopilutz

foto: Monitorul de Cluj

Pe sistemul “Câţi paşi îmi dai, regină?”, vă prezint înc-un episod din serialul “Presa nu ştie, da’ le potriveşte”. Astăzi este vorba despre povestea unui domn, pe numele lui mic şi sigur (ş-o să vedeţi imediat de ce spun sigur) Ioan şi despre fapta sa prin care a căutat suicidul. Pe la zece dimineaţa, cetăţeanul s-a cocoţat şi postat jumătate afară, jumătate înăuntru, pe balconul său de la etajul şase, din cartierul Mărăşti, ameninţând că se aruncă. A şi făcut-o, şase ore mai târziu, în ciuda negocierilor pe care medicii, poliţiştii, pompierii, consilierii locali, viceprimarul şi un preot au încercat să le poarte cu el. Acum trăieşte. Dar cu greu.

Pentru reporterii de pe departamentul “Morţi-Răniţi-Violuri” au venit iar pizza-boy-ii cu bucatele comandate în stradă. Astăzi niciunul n-a stat în redacţie. Lor li s-au alăturat fotografi şi oameni gură-cască. Imaginile cu bărbatul plonjând de la şase, luând cu el betoanele de la etajul întâi şi căzând pe lângă super-salteaua pompierilor nici n-au fost atât de greu de trăit.

Mai greu a fost însă spre seară, când, după ce s-a spart gaşca adunată pe strada Fabricii, reporterii s-au pus pe scris, iar fotoreporterii pe ales poze. Fiecare reporter a început să-şi dea cu părerea, în paralel cu partea veridică şi palpabilă a poveştii sinucigaşului: unu’ că-l cheamă Gherdean, altu’ că-i Cerchedean. Singura variantă care n-a existat a fost aceea ca cetăţeanul să fi rămas anonim pentru a-şi proteja identitatea. Unu’ c-are 51 de ani, celălalt c-are 52. Unul i-a dat mai mult, chiar 54. După părul cărunt, unuia i s-a părut că domnul tre’ să tot aibă către 60 de ani. Dar, hai, să fie 57.

În fine, singurii care n-au greşit au fost fotoreporterii, care şi-au ales cu grijă cele mai bune fotografii prestate astăzi. Cei mai norocoşi şi pe fază l-au prins pe om în aer, în poziţie de Superman, care s-au trezit mai târziu l-au imortalizat pe bărbat tocmai când ateriza pe dalele de beton. Cei care aveau de mers la alt subiect s-au mulţumit însă a-l trage-n chip cu ţigara-n mână, cocoţat pe balcon. Alţii, care au ajuns mai târziu l-au prins doar pe caldarâm, cu hoarda de pompieri şi asistente ce-l înconjura.

Update:

Două scene excelent imortalizate de David Sugar de la Ziua de Cluj.

Nu vă mai plângeţi, oameni buni, atâta pentru GSP TV-ul ală ameţit. O să se limpezească lucrurile şi-n scurt timp o să-l putem viziona şi la UPC, şi la Boom, şi la ce cablişti doriţi. Iar până atunci aveţi varianta GSP TV pe net, de aici: www.cool-tv.net . Cu un SopCast downloadat de aici se rezolvă toate problemele. Dar doar cu Internet Explorer. Aşadar, fotbal!

Update: Şi aici puteţi vedea GSP TV on-line

Foto: Gândul

De când a revenit povestea cu inundaţiile nici jurnaliştii n-au o viaţă uşoară. O ţară întreagă se hrăneşte zilele astea cu ştiri sau articole despre vieţi ruinate, oameni înecaţi, familii pe drumuri şi alte poveşti triste. Asta pentru că nişte oameni au stat ore sau zile întregi în apa până la urechi pentru a lua cele mai bune cadre sau pentru a vedea efectul inundaţiilor.

Marele blogger VisUrât (Sebastian Bârgău) şi editorialist la Iaşi Plus, nu înteţege nimic din ceea ce înseamnă viaţa de jurnalist la inundaţii. Şi nu l-aş condamna de n-aş fi citit ce scrie despre asta. Lecturând materialul său, nu aş putea decât să-i sugerez să se abţină. Chiar nu-i omul care să prindă ideea.

Pe de altă parte, cunoscutul jurnalist Vlad Petreanu scrie pe blogul său un post excelent despre viaţa de jurnalist atunci când apa inundaţiilor îţi intră şi-n chiloţi.

Având în faţă cele două texte, daţi-mi dreptate că cel care aberează este primul!

foto: Jose Goulao

România va avea parte de un concert al unei interprete de fado, lucru deloc de trecut cu vederea. Şi nu este vorba de o voce oarecare. Mariza, cea mai cunoscută cântăreaţă a acestui gen muzical special, după Amalia Rodrigues, va concerta la Timişoara în cadrul celei de-a treia ediţii a Festivalului Plai, ce va avea loc în perioada 12-14 septembrie. Locaţia aleasă este Muzeul Satului Bănăţean, iar preţul unui abonament pentru întreg festivalul este de 55 lei. Se pot procura şi bilete pe câte o zi, iar acestea costă 30, 33 respectiv 20 lei, pentru fiecare zi în parte. Preţuri modice, spun eu, pentru ceea ce publicul are să primească în schimb.

Fado, perla muzicală a Portugaliei

Portugalia s-a făcut cunoscută-n lume datorită lui. Melancolia şi gravitatea ce-l caracterizează a străbătut zeci de ţări şi a adunat ropote de aplauze. Este vorba de fado, gen de muzică apărut la finele secolului al XVIII-lea. Inimile oamenilor au tresărit, datorită lui, şi-n trecut, la fel cum tresar şi acum la fiecare notă muzicală. Fado este şi va fi perla Portugaliei.

Mariza, o regină a fado-ului

După Amalia Rodrigues, cea mai cunoscută interpretă de fado, Mariza Nunes este un nume de referinţă în lumea muzicală. Ea s-a născut în anul 1973 în Mozambic iar din copilărie locuieşte în Lisabona, acolo unde, la 26 de ani a şi debutat ca artist. Primul său album, “Fado em mim” s-a bucurat de un succes fără margini, fiind premiat în Portugalia cu nu mai puţin de patru discuri de platină. Acesta a fost şi “paşaportul” cu care Mariza a ieşit în scurt timp în lume pentru a duce fado-ul în toate colţurile mapamondului. Vocea Marizei Nunes impresionează prin timbrul ei, care completează reţeta specială a succesului împreună cu trăirile puternice presărate în melodiile sale.

Ca să vezi ce greşeli poţi prelua atunci când iei filme de pe net şi nu le faci şi le editezi tu. Clujeanul, vezi că un editor video zburdă liber pe câmpii.